De ce a luat-o gura pe dinainte pe şefa Autorităţii Pieţei de Capital, când a venit vorba despre pragul la SIF-uri

Presedinte CNVM Gabriela Victoria Anghelache

„Guvernul nu vrea majorarea pragului maxim de deţinere de acţiuni la SIF-uri (societăţile de investiţii financiare, cele mai căutate  de la Bursa de Valori Bucureşti“.

Mai întâi, pentru curioşi, nimeni nu are voie să deţină mai mult de 1% din acţiunile unei SIF.

 Sau chiar dacă deţine mai multe acţiuni, trebuie să le vândă în termen de trei luni şi oricum nu are drept de vot.

Pentru că persistă aberaţia legală potrivit căreia SIF-urile ar fi nişte active naţionale, care nu trebuie să ajungă pe mâna (nu) ştim noi cui.

De ani de zile se tot discută ideea eliminării acestui prag sau măcar a creşterii lui la 5%. Un parlamentar „al Puterii“ a pus în mişcare chiar şi un proiect de lege, care a ajuns destul de departe cu procedura. Ciudat, că Guvernul  nu vrea... Nu-i aşa?

Strigătul de luptă de mai sus a sfâşiat  alaltăieri pagina electronică a publicaţiei EconomicTimes.ro,  a unor foşti colegi de-ai mei de la Business Standard. Cătălin Ciocan o cita pe Gabriela Anghelache, preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Autoritatea Pieţei de Capital....naţionale, ca să zic aşa.

Dar azi a venit propoziţia prin care Gabriela Anghelache revine asupra declaraţiei şi zice că nu a citit bine scrisoarea Guvernului. Cel puţin aşa se deduce din ştirea de azi.

Poate să fi fost o „ştire forţată“ de Cătălin? Nu prea cred, la cum îl ştiu eu de scrupulos. Este şi un mare vânător, dar este unul scrupulos.

Poate să fie o simplă dificultate de comunicare a oficialilor, mai ales că Gabriela Anghelache  n-a beneficiat niciodată de sfaturile unui specialist veritabil în comunicare?

Asta ar fi mai plauzibil.

Totuşi, probabil este ca pe distinsa d-nă Anghelache să o fi luat-o gura pe dinainte.

Cel mai probabil, însă, este ca gura mincinosului Guvern adevăr să grăiască!

Justificarea de azi e şubredă. Că Guvernul ar fi zis NU, acum trei săptămâni, la varianta eliminării pragului, la care se renunţase demult.

De fapt, Guvernul zice că nu vrea eliminarea pragului (deşi el există printr-o lege neconstituţională), zice asta, făcând pe prostu’, dar gândidu-se că nu vrea nici un fel de modificare.

SIF-urile (ele da, Bursa mai niciodată) au fost mereu monedă (pseudo)politică.

Păi cum să nu fie?!!

Dacă te uiţi (şi o să ne uităm odată împreună)  în portofoliile lor de investitori instituţionali de capital, vezi tot felul de ciudăţeniii.

SIF-urile au zeci de milioane de lei şi de euro bani gheaţă. Câţi nu vor fi având nevoie de ei?!.... Şi ar fi mai greu să fie canalizaţi acolo unde trebuie, dacă SIF-urile ar fi ccontrolate mai... îndeaproape de reprezentanţii tuturor acţionarilor.

De aceea Guvernul nu vrea o lege pe care, teroretic, partidul care face acest Guvern o vrea... Că nimeni de acolo nu mai ştie ce vrea... Nu încă. „Mai vedem... mai vorbim....“

LORZII CAPITALULUI: Pe ce pariază Eugen Voicu, şeful administratorilor de investiţii de la Certinvest?

Sunteţi curioşi să aflaţi în ce îşi pun banii meseriaşii investiţiilor?

Iată un prim exemplu.

„Aproximativ jumătate din portofoliul meu este ocupată de acţiunile Fondului Proprietatea“, mi-a spus Eugen Voicu  preşedintele celei mai mari firme româneşti independente de administrare de investiţii.

„Sunt pachete cumpărate mai ales acum un an şi jumătate, când preţul acţiunilor Fondului Proprietatea (FP) era foarte avantajos“, continuă preşedintele Certinvest.

Să spunem că, la un moment dat preţul acţiunilor FP scăzuse până pe la 13 bani pe titlu. Acum este mai mult de 60 de bani.

Şi tot creşte pe măsură ce se apropie momentul listării FP la Bursă, pe 25 ianuarie, se pare.

Să mai spunem că 30% din restul portofoliului lui Eugen Voicu este format din acţiuni la Bursa de Valori  Bucureşti.

Care?

Cam toate pe care le cumpără toată lumea, spune preşedintele Certinvest. Adică SIF-uri, bănci, energetice.

Restul de 20% din portofoliu sunt ale titlurilor fondurilor de investiţii, desigur ale celor administrate de Certinvest. Care sunt acum în număr de 10, tocmai vă spusei, mai jos...

„Să nu uitaţi să spuneţi că toleranţa mea la risc este mare“, spune meseriaşul.

Adică structura de  mai sus nu este uşor de luat ca sursă de inspiraţie.

Certinvest are în administrare active de circa 90 de milioane de lei şi este independentă de vreun grup bancar şi nici nu profită de forţa de vânzare a vreunei reţele bancare aşa cum o fac societăţile de administrare membre ale grupurilor bancare.

Eugen Voicu este unul dintre veteranii administrării de investiţii din România. Recent a răscumpărat Certinvest de la Aviva Investors după ce îl vânduse în urmă cu câţiva ani.

De ce şi cum... vom reveni..

Tendinţe pe bursă din fuga mouse-ului

Prognosis.ro şi-a publicat raportul de sentiment de piaţă de capital.

Şi-a luat de data asta în parteneriat o respectată firmă de cercetare, Orpheus Capitals, fondată de Mukul Pal.

El este un respectat analist, pe vremuri la Raiffeisen Capital &Investment.

Ei, s-a schimbat modificarea…Veţi vedea la sfârşit de ce

Decoamdată, să trecem în revistă din fuga mouse-ului sentimentele faţă de viitorul Bursei,  rezultate din sondajul Prognosis, prelucrat cu ajutorul Orpheus.

Raportul spune:

Sentimentul la 6 luni este în continuare la maxime optimiste istorice şi sugerează că jucatorii din piaţă sunt extrem de încrezatori în viitorul pieţei.

Sentimentul de mai sus sugerează prudenţă, spune raportul. Trebuie să vedem dacă optimismul extrem anticipat de Sentimentul Pieţei (raportul, n.m. A.N.I.) va fi valabil pentru prima jumătate din 2011.

Graficul  Prognosis.ro exprimă aşteptările operatorilor şi investitorilor consultaţi în sondaj de la indicele bursie BET Fi, al celor cinci societăţi de investiţii financiare (SIF).

Acestea sunt cele mai mari fonduri de investiţi autohtone şi cotaţiile lor sunt foarte nervoase. De obicei tendinţa indicelui lor anticipează tendinţa întregii burse.

Vdem că optimiştii (Bulls, taurii) la care se referă Mukul Pal acoperă circa 60% din prognoze, în timp ce pesimiştii (Bears, urşii) şi nehotărâţii abia au proporţii de circa 20%.

Şi acum să cităm ceva din argumentaţia analiştilor.

Doar aşa, să degustăm, pentru cei care mi-au cerut recomandări. Pe care mie imi este greu să le fac adeseori. Sa vedem de ce.

Data viitoare promit să îmi fac timp să-i descos pe analişti să şi traducă

Doamnelor şi domnilor... CITATUL:

Exista doua tipuri de sisteme: de anticipare si de trending. Din perspectiva finantelor comportamentale,  investitorii urmaresc trendul iar expertii il anticipeaza.

Sentimentul Pietei de Capital poate fi clasificat ca un sistem de anticipare, in special datorita naturii lui sezoniere. Natura sezoniera inseamna ciclicitate.

De fiecare data cand Sentimentul ajunge la un maxim el anticipeaza o intoarcere. De aceea, indicatorii bazati pe ciclicitate pot fi intelesi ca avand o natura anticipatoare.

Pe de cealalta parte, un sistem de trending asuma faptul ca a ramane pe trend este mai important decat anticiparea unei intoarceri.

Orpheus Research integreaza aceste doua sisteme. Luam in considerare sistemele de trending si cele de anticipare in acelasi timp.

Aceasta ajuta nu doar la intelegerea faptului daca trendul curent inca se mentine sau s-a terminat, dar si la anticiparea momentului in care sezonalitatea se va schimba si inversa.

MEMENTO: SIF-urile şi-au triplat deţinerile în alte fonduri de investiţii

Atenţie! 
Am publicat acest articol mai întâi în Capital Express, publicaţia on line a Asociaţiei Brokerilor
http://www.asociatiabrokerilor.ro/newsletter2/index.php?e=91&s=0

Valoarea detinerilor societatilor de investitii financiare (SIF) in alte fonduri de investitii s-a triplat pana la 146,5 m,ilioane de lei, la 30 septembrie, potrivit raportelor emise de Asociatia Administratorilor de Fonduri (AAF.

O buna parte a acestor plasamente este consituita din titluri ale fondurilor mutuale sau ale fondurilor inchise de investitii, de a caror distributie societatile de brokeraj nu se intereseaza, din cauza volumului relativ scazut de venituri pe care aceasta operatiune le-ar putea aduce.

Pe de alta parte, este drept, cea mai mare parte a din suma amintita este constituita din valoarea detinerilor de actiuni ale Fondului Proprietatea. Raportarea include toate fondurile la categoria plasamentele din categoria „Titluri de participare OPCVM si AOPC“, adica atat ale fondurilor mutuale cat si ale „altor organisme de plasament colectiv“, subcategorie in care este inclus si Fondul Proprietatea. Si daca ne uitam la campioanele plasamentelor in fonduri de investitii, vom  vedea ca acestea sunt SIF Moldova si SIF Muntenia, cunoscute pentru apetenta lor pentru actiunile Fondului Proprietatea.

Impreuna, cele doua SIF-uri acopera mai mult de trei sferturi din cele 146 de milioane, dar sumele ar putea fi mai mari. Putem deduce asta din faptul ca, la 30 iunie AAF raporta detineri ale SIF Moldova in fonduri de investitii de peste 24 de milioane de lei, dar aceasta suma era egala numai cu valoarea detinerilor in fonduri mutuale si alte fonduri inchise (cu exceptia Fondului Proprietatea), valoare inscrisa in raportul semestrial al SIF Moldova. Societatea avea detineri de alte 34 de milioane numai in actiunile Fondului Proprietatea. La 30 septembrie, valoarea detinerilor SIF Moldova  in toate fondurile de investitii, cea raportata de AAF, crescuse pana la 89 de milioane de lei. Sau pana la si mai mult, daca va fi intervenit si acum vreo greseala.

Atractivitatea Fondului Proprietatea a crescut remarcabil pentru ca Franklin Templeton Investments si-a intrat in painea de administrator al Fondului Proprietatea si pentru ca, astfel, evenimentul listarii la bursa s-a apropiat considerabil in timp. Ca sa credem ca s-a schimbat ceva fundamental la Fondul Proprietatea este suficent sa spunem ca noul administrator s-a opus cu succes unei ordonante a Guvernului care obliga Romgaz sa doneze cateva sute de milioane de lei la bugetul de stat. Subiectul a fost retras de pe ordinea de zi a AGA Romgaz. Vechiul administrator al Fondului ar fi contestat pana in panzele albe decizia Guvernului, dar fara efect.

SIF Moldova este de departe cea mai activa dintre SIF-uri pe piata fondurilor mutuale. La 30 iunie avea detineri de peste sase milioane de lei la fondul mutual ESPA Bond Danubia, administrat de societatea de specialitate a Grupului Erste, la fondul BCR Obligatiuni (5,3 milioane de lei), la alte sase fonduri mutuale romanesti (de peste un milion la fiecare) si la alte fonduri inchise, inclusiv la cele ale OTP listate la Bursa din Bucuresti.

Paradoxal, apetitul SIF-urilor pentru fondurile mutuale este cu atat mai interesant cu cat brokerii, desi au probleme de bilant, inca nu accepta provocarea distributiei unitatilor de fond, oricat de mici ar fi venituirle pe care le-ar incasa de pe urma acestei activitati.  O singura societate de brokeraj, de care am mai vorbit, Intercapital Invest, a acordat atentia cuvenita acestui tip de activitate. Ba chiar mai mult de atat, chiar a cumparat o societate de administrare de fonduri si si-a lansat propriile fonduri, inclusiv succesul remarcabil al iFinancial Fond, care speculeaza inca profitabil absenta Fondului Proprietatea de la cota Bursei.

Cât timp de distracţie îşi mai alocă investitorii străini la Bursa de Valori Bucureşti?

Am nevoie să deschid aici, deodată, cu un fel de armaghedon două serii de analize: de finanţe personale şi de piaţă de capital.

Nu abortaţi, săriţi peste ceea ce nu înţelegeţi. Este o versiune a unui articol care va apărea în newsletter-ul Asociaţiei Brokerilor, pe www.asociatiabrokerilor.ro.
De aceea, începe astfel:

Încheiam analiza de luna trecută acceptând provocarea de a urmari „daca va fi, cat de consitentă şi cât de longevivă va fi depăşirea maximului de la 24.094 de puncte (al indicelui bursier BET FI, al societăţilor de investiţii financiare, SIF, n.m.)“.

Indicele este un fel de medie ponderată a cotaţiilor bursiere ale SIF-urilor, cele mai importante acţiuni de la bursă.

Mai ziceam acum o lună, ca marele specialistu’: „Nimic nu ne încurajează să credem că nu vom vorbi şi luna viitoare despre aceeaşi incertitudine cronică“.

Ei bine, probabil că ar fi fost mai bine să se radicalizeze cumva situaţia politică.

Maximul amintiti a fost depăşit.

Şi ce dacă.

 Ar fi fost mai bine să se radicalizeze cumva situaţia politică.

Nu fac aluzie la moţiunea de cenzură, de care pieţei puţin i-a păsat.

Ar fi fost nevoie de ceva mult mai radical, care să determine o tendinţă mult mai decisă. Mai profundă.

Căci, într-adevăr, s-au înregistrat maxime peste nivelul rezistenţei amintite mai sus. Şi ce dacă.

Cel mai mare maxim a fost al indicelui BET FI, un fel de medie ponderată a cotaţiilor celor cinci societăţi de investiţii financiare, a fost la 24.912 puncte, în 19 octombrie.

Dar, de fapt, nimic nu s-a schimbat pe piaţă.

Am putea ajunge aşa sa batem şii recordul tuturor timpurilor, să trecem mult peste 100.000 de puncte, şi tot nu ar însemna nimic nou pentru piaţă.

Aceeaşi incertitudine cronică ar caracteriza piaţa.

Oricând, o furie venită de nici unde, ca în 2007, ar putea prăbuşi în cateva zile ce s-a câştigat în câţiva ani.

Să ne desluşim!

Pespectiva se clarifică daca includem în peisaj şi lichiditatea.

Lichiditate înseamnă volumele de acţiuni schimbate valoarea lor, derizoriu de mică. Atât de mică încat un rulaj zilnic de 6 - 7 milioane de euro este dublul mediei perioadei.

Lichiditatea este atât de mică pentru că nimeni nu are încredere în nici o tendinţă, oricum s-ar manifesta ea. Orcie tendinţă nu este decât un test, care pleacă de la consolarea că nu poate fi mai rău.

Dar există un „mai rău“...

Mai rău ar fi ca această situaţie să continue încă un an, sau poate doi, sau poate trei.

Timp în care toate energiile operatorilor locali se vor fi epuizat.

Brokerii care şi-au mai păstrat această meserie după trei ani de epurări se vor fi apucat deja de  altceva.

Societăţile de brokeraj se vor alimenta permanent cu brokeri juniori, care vor socoti piaţa autohtonă doar un fel de sală de forţă, de antrenament pentru alte pieţe.

Investitorii, românii, şi daca vor vrea cu seriozitate să plaseze bani pe piaţa de capital, o vor face aiurea, oriunde altundeva decât la bursa de la Bucureşti (sau Sibiu).

Bursa de la Bucureşti (sau Sibiu) va semăna cu un hobby.

Investitorii străini, adevăraţii furnizori de lichiditate, se vor întreba dacă au chef să se distreze cu câteva sute de mii de euro. Unei sume care încape într-un singur ordin obişnuit la o bursă adultă, îi vor fi necesare la Bucureşti zeci de ordine, ca acum, dacă investitorul nu va dori sa se joace de-a răsturnatul de tendinţe.

Şi nu va mai avea sens deloc pragul maxim legal de 5% de drepturi de vot, la care are acum dreptul un acţionar de societate bursieră.

Rămas fără sens, pragul va fi abolit în sfârşit de parlamentarii neandertalieni ai tuturor vremurilor, prea târziu ca sa mai conteze pentru piata.

Bursa de la Bucureşti va deveni un fel de filiala provincială a unei burse de pe o piaţă care are ceva mai multi muşterii. Acm la fel cum sunt, faţă de Bursa Română de Mărfuri, terminalele acesteia organizate în vreo debara, la camerele de comerţ judeţene.

Atunci. Bursa de Valori Bucureşti, eventual cea rezultata din fuziunea cu cea din Sibiu, fuziune făcută şi aceasta prea târziu, va deveni un fel de ATS, un sistem  alternativ de tranzacţionare a unei burse mari. ATS este un fel de divizie C de fotbal, unde joacă acele companii de al cărui nas nu este nicimăcar Liga Naţională cu nume de bere, necum Liga Campionilor.

Visul de aur al snobismului autohton se va fi împlinit.

Antreprenorii „care contează“ îşi vor lista „marfa“ la Viena, sau la Varsovia, căci îşi vor fi lins boticurile de Londra, dupa ce se vor fi convins că nici măcar Fondului Propietatea nu îi va fi fost prea uşor să ajungă în City.

Şi totuşi, nimic nu ar fi diferit faţă de situaţia actuală, chiar dacă am ajunge la recordul tuturor timpurilor acel 100.000 de puncte BET Fi.

N-ar însemna nimic dacă piaţa ar învârti acelaşi mărunţiş de astăzi, adica ar rămâne la nivelul de lichiditate actual.

Lichiditatea este un indicator tehnic elementar, ignorat în mai toate analizele tehnice actuale, oricât de sonore ar fi numele autorilor lor.

De ce ignora ei acest indicator?!

De ce mai analizează cineva Bursa de Valori Bucureşti?!

Nu numai pentru că este plictisitor să tot repeti că lichiditatea este derizorie. Ridiol de mică. Ci şi pentru că ar deveni clar ca bună ziua că, în prezent, la BVB nu mai funcţionează decşt proiectul pilot al BVB, al câtorva împătimiţi de meserie, sau al altor câtorva, care mai speră că banii blocaţi în acţiunile BVB le vor aduce mai mult profit decât alte plasamente, cum ar fi depozitele bancare.

Sau şi mai rau: ar deveni greu de dezmintit „calomnia“ că BVB a ramas un hobby al unor grupuri financiare. O oportunitate îndepartată, care nu le costa mare lucru să o ţină activă, ca pe o poziţie cu care îşi pot permite să piardă, aşa cum se pierde un pariu amuzant.

Mi-am permis această prea lung armaghedon pamfletar, pentru că acesta este ceea ce descrie cel mai bine sentimentul de piaţă real, caracteristic pieţei autohtone şi caracteristic actorilor ei resemnaţi. Acest pamflet este mai expresiv şi mai veridic decât instrumentele oricărei analize tehnice sau nu. Acesta este sensul corect al tendintei actuale. Care este solida si greu de infirmat.

Toate acestea trebuiau spuse. Doar aşa ne vom putea întoarce liniştiti luna viitoare la suporturi, rezistenţe, medii mobile şi alţii ndicatori analitici. Pentru ca vom sti din ce „pictura mai cuprinzatoare“ fac parte.

Doar aşa voi putea produce eu însumi analize afcetate, pătrunse de importanţa lor.

Căci de bine de rău, pentru noi cei ce abia dacă învârtim mia de lei, acest hobby al altora numit bursă nu ne strică.