Pentru unul singur, măcar.
PENTRU TINE.
La ce îmi mai pot folosi cei douăzeci de ani în care am scris pentru tine,
despre schimbările binevenite sau nenorocite care ţi-au afectat viaţa şi banii,
despre cam tot ce s-a întâmplat în economia acestei ţări
în băncile, energia, companiile, bursele acestei ţări şi în buzunarele tale?!
La ce bun, dacă vine un patron şi zice: nu mai vreau să fac ziarul?!
La ce bun, dacă nu-mi fac singur ziarul PENTRU TINE?!
…Dacă nu-mi transform în bun public numele, respectat de sute şi sute de meseriaşi adevăraţi din această ţară, în marcă, în brand,
de utilitate publică?!
Statul concesionează diferite servicii publice, de sănătate, de transport, de exploatare a "bogăţiilor solului şi subsolului", etc. Le dă sectorului privat.
Eu fac acum, cumva, viţăvercea.
Îţi ofer ŢIE numele meu, forţa de muncă, priceperea şi capacitatea mea, bogăţia mea... privată,
în interesul tău, ca să-ţi redau bogaţia la care ai dreptul.
Dar nu aşa, la vrac, ci răspunzand direct nevoilor tale particulare.
Tu eşti de obicei, pentru ziarist, publicul, dar eu acum te scot din public şi îţi spun:
Omule!
Scrie-mi ce problemă ai şi mă voi ocupa de problema ta,
cu toată forţa mea de muncă,
cu toate mijloacele şi cu stăruinţa unui ziarist cinstit,
cu onestitatea unuia care încă mai crede că ziaristul este responsabil în faţa fiecăruia dintre cititorii săi,
cărora trebuie să îi fie dedicat,
cu discreţia unui ziarist a cărui singură bogăţie este semnătura lui
şi cu toata simpatia
şi cu omenia lui.
Scriu aici despre felul în care eşti tratat de cei pe care îi plătesti să-şi facă treaba printr-un contract, funcţionari ai statului, sau lucrători ai oricui.
Scrie-mi aici!
O să-ţi răspund.
O să dau toate telefoanele necesare, voi întreba pe toţi, mă voi duce peste ei , dacă este nevoie şi îţi voi răspunde.
Voi fi Ziarist pentru Tine.
