11 NOIEMBRIE 2010
Banii "de pus deoparte" fug către instrumentele de folosire inteligentă a băncilor
Mai mult de o treime din cei 300.000 de investitori în fondurile de investiţii deschise au aproape trei miliarde de lei în fondurile cu specific monetare.
Fondurile monetare au mare succes de piaţă pentru că îşi vând bine capacitatea de a a negocia dobânzi avantajoase cu băncile pentru depozitele pe termene dintre cele mai variate.
Nu degeaba mai mult de jumătate din averea tuturor fondurilor celor peste 50 de mutuale se concentrează în câteva fonduri monetare.
Astfel, randamentele fondurilor monetare performante sunt superioare celor ale depozitelor pe care şi- le-ar putea permite clienţii obişnuiţi ai băncilor.
Evoluţia fondurilor mutuale de luna trecută arată, însă, că oamenii nu mai au prea mulţi bani de "de pus deoparte".
Se vede asta din valoarea subscrierilor nete (diferenţa dintre banii aduşi în şi cei scoşi din fonduri), care s-a redus dramatic chiar şi la fondurile monetare, până la 27,7 milioane de lei luna trecută, potrivit raportului Asociaţiei Administratorilor de Fonduri (AAF), lansat cu foarte puţină vreme în urmă.
Iată statistica şi să vedem ce putem înţelege pe fugă din ea acum, cât e caldă…
SURSA: AAF
Efectele "căderii spre fundul sacului" sunt însoţite şi de întârzierea performanţelor altor tipuri de fonduri. Nici un investitor nu s-a dus spre fondurile care fac plasamente şi în acţiuni la bursă.
Dimpotrivă, vreo sută de investitori au plecat din fondurile cu plasamente diversificate, luând cu ei 4,6 milioane de lei. Fondurile de acţiuni au pierdut şi ele câteva zeci de membri.
Numărul total al investitorilor a crescut cu puţin peste 3.000, luna trecută, iar membrii fondurilor monetare s-au înmulţit cu peste 2.000.
Pe ceilalţi o mie de noi intraţi în sistem şi i-au împărţit fondurile de obligaţiuni şi fondurile de investiţii speciale, denominate în valute, sau care au strategii de investiţii speciale.
Dintre fondurile deschise speciale fac parte două fonduri din familia Raiffeisen (Seria Confort), care au o strategie de protejare a banilor prin reorientarea lor dinspre bursă spre depozitele bancare atunci când cea dintâi provoacă pierderi.
Cumşi fondurile de obligaţiuni apelează adeseori tot la bănci pentru a cumpăra anumite tipuri de obligaţiuni, iar Raiffesien Confort se foloseşte tot de bănci, rezultă că fondurile mutuale au devenit căi de obţinere a unui câştig cât mai mare de pe urma instrumentelor vehiculate în sistemul bancar.
Mai există şi două fonduri în euro, dedicate mai ales instrumentelor cu venit fix, deci cu grad redus de risc (BRD Euro Fond şi Raiffeisen Euro Plus).
În anticiparea continuării eroziunii monedei naţionale administratorii de investiţii de la OTP Asset Management şi Raiffeisen Asset Management şi-au consultat potenţialii clienţi şi au văzut că ar putea avea succes cu alte fonduri denominate în valută.
Le-au şi lansat chiar luna trecută: OTP Euro bond, care se vede după titlu că se oriebntează către obligaţiuni, şi Raiffeisen USD, denominat în dolari americani.
Activele nete ale fondurilor mutuale(averea investitorilor după plata comisioanelor şi cheltuielilor de administrare) a fost de 5,34 miliarde de lei lei, sau de 1,2 miliarde de Euro, la 31 octombrie.
Fondul BCR Monetar continuă să fie liderul autoritar al pieţei. A ajuns la active nete de 1,47 miliarde de eli, şi 63.105 investitori la 9 noiembrie.
Erste Aset Management, care îl administrează deţine cea mai mare cotă de piaţă, de 43,2% din totalul activelor nete ale fondurilor mutuale.
Rivala, Raiffeisen Asset Management, îi muşcă din porţie lună de lună, căci cota sa de piaţă a crescut în octombrie cu 1,1 puncte procentuale, până la 35,6%. Raiffeisen Monetar agestionează o avere de 1,082 miliarde de lei pentru 26,914 de investitori.
Celel două fonduri nu se adresează neapărat aceleiaşi categorii de investitori. O unitatea de fond a Raiffeisen monetar costă 128,9 de lei, peste un milion vechi. Titlul BCR Monetar este de aproape 10 ori mai ieftin, costăcam 14 lei, deci este mai accesibil celor cu reurse mai mici.
Erste Asset Management a pierdut 1,1%, dar deja proporţia în care cei doi administratori au reuşit să-şi atragă clienţii este mult prea mare faţă de cele ale ceilorlalţi jucători de pe piaţă şi diferenţele dintre lideri nu mai contează decât la capitolul mândrie profesională.
Vedeţi mai jos clasamentul întegral, aşa cum l-a raportat AAF. Fondurile mutuale sunt denumite OPCVM (organisme de plasament colectiv în valori mobiliare). În definiţia fondurilor mutuale sau deschise intră şi atributul de "emisiune şi răscupărare continue de titluri".
Sursa: AAF
AOPC, sunt "alte organisme de plasament colectiv", adică aşa zisele fonduri închise. Ele sunt "închise" doar pentru că nu le poţi cumpăra oricând titlurile şi nici nu te poţi retrage oricând. Altfel sunt vii , bine merci şi uneori chiar mai profitabile decât cele deschise.
În fine, tot în tabel, apar şi aşa zisele conturi individuale, care se adresează clienţilor cu resurse mai mari şi de care se ocupă pesronal un manager de investiţii.
Şi muritorii de rând pot câştiga bani, ca milionarii de la bănci
În zilele astea ai toate şansele să nu scoţi pe depozitele de la bănci nici măcar echivalentul inflaţiei reale.
În schimb, peste 100.000 de români profită de cele mai mari dobânzi care pot fi scoase de la bănci, prin intermediul fondurilor mutuale monetare.
Nu cunosc un depozit bancar de om obişnuit care să fi reuşit o dobândă pe ultimele 10 luni de 7,62 %.
Acesta este randamentul (câştigul brut înainte de plata comisioanelor şi a impozitului), obţinut în acest an până acum de fondul Raiffeisen Monetar, administrat de Raiffeisen Asset Management.
Fondul BCR Monetar, marele său concurent administrat de Erste Asset Management, are un randament de 7,46 % pe 2010 (socotit în 27 octombrie), potrivit kmarket.ro.
Fondurile mutuale monetare bagă cei mai mulţi bani tot în depozite bancare, dar îşi folosesc atuul de a putea negocia dobânzile.
Pentru că vin la bănci cu mari sume de bani.
Şi mai pot să facă şi operaţii care nu sunt accesibile decât milionarilor.
Nu aţi fi reuşit să obţineţi în ultimele 10 luni dobânzi atât de mari cât randamentele amintite nici dacă vreo bancă v-ar fi primit la negocieri.
Hai să zicem că aţi fi avut la fel de mulţi bani de plasat cât au cele două fonduri. Activele nete (averile) lor sunt de 1,45 miliarde lei (BCR Monetar) şi 1,06 miliarde de lei (Raiffeisen Monetar).
Tot ar fi trebuit să ştiţi şi să faceţi operaţiuni ca un bancher, inclusiv la termene de tip „peste noapte“, dar şi cu instrumente financiare la care nu prea avem acces, noi, muritorii de rând. Cum sunt obligaţiunile.
Mai trebuie spus că succesul zdrobitor al cele două fonduri se datorează şi distribuţiei tilurilor prin reţelele băncilor care fac parte din aceleaşi familii cu administratorii. Aşa s-au putut strânge mai mulţi bani.
Dacă am calcula în termeni anuali (pe 12 luni) randamentele amintite, acestea ar fi de circa 9,35% la Raiffeisen Monetar şi de 9,15% la BCR Monetar.
Prin comparaţie, abia acum, cu mare jenă, băncile au început să mai urce dobânzile la depozite, şi mai afli de o rată de 7,5%, sau chiar de 8% pe an, la BCR. Dar nu sunt decât la depozitele promoţionale.
Iată randamentele tuturor fondurilor monetare şi de obligaţiuni (un bonus, o să vă spun de ce).
Să ţineţi seama, însă, că nu doar randamentul contează.
Nu este vorba de risc, care oricum este aproape nesemnificativ la fondurile monetare, ci despre faptul că fondurile se pot adresa unor categorii diferite de oameni sau investitori.
Cel mai simplu mod de a afla ceva despre un fond mutual, respectiv monetar.
Este clar că un fond la care un singur titlu costă peste un milion de lei nu se adresează celor cu salariul minim pe economie.
Un fond cu un titlu care costa o 10 - 20 de lei este mai potrivit pentru toată lumea.
Dar dac unitatea de fond este prea ieftină, este bine să ne uităm şi la cam cât de mulţi investitori are fondul în cauză. Şi la ce avere gospodăreşte fondul pentru investitorii aceia mulţi sau nu.
Dacă averea este prea mică, atunci trebuie căutate nişte explicaţii.
iFond Monetar nici nu are împlinit un an, de pildă. Este firesc să nu aibă mulţi investitori. În plus, nu este administrat de o firmă care să facă pare dintr-o familie bancară. Nu se duce în reţeaua unei bţnci ca la el acasă. Ba chiar, fondul este mai curând dedicat investitorilor la bursă ai societăţii de brokeraj care patronează societatea de administrare.
Fortuna Gold are sigur o problemă de administrare sau de distribuţie. Gestionează puţin peste o jumătate de milion de lei pentru peste 1600 de investitori.
Că să afli care fond ţi se potriveşte mai bine, încearcă să aflu mai multe despre el pe site-ul firmei care îl administrează, pe site-ul Asociaţiei Administratorilor de Fonduri (aaf.ro), sau mai bine de la mine.
Vei vedea astfel că fondul Simfonia 1 este mai potrivit pentru firme care vor să profite ca noi, de forţa de negociere şi de capacitatea de administrare a unor profesionişti.
Ne dăm seama de asta după cantitatea de cash din structura activelor.
Firmele sunt mai interesate să aibă acces rapid la cash decât de marimea randamentului, care oricum este mai mare la un fond monetar decât la un cont curent bancar.
De aceea administratorul (BRD Asset Management, ai înţeles altă bancă din Top 5) preferă să ţină cât mai mulţi bani în casf şi nu plasaţi în depozite.
În felul acesta, administratorul fondului va face faţă solicitărilor de a răscumpăra titlurile fondului de la investitori. La 30 septembrie Simfonia 1 avea în cash 23% din activele nete de 342 de milioane de lei.
„Cash“ este un fel de a spune, căci nici aceşti bani ai Simfoniei nu erau în vreun „cont curent“, ci în depozte „over night“, sau pe româneşte „de pe o zi pe alta“.
Un astfel de fond este clasificat ca un fond de „trezorerie scurtă“.
Plasamentele acestei categorii de fond monetar nu trebuie să aibă o maturitate medie mai mare de 60 de zile. Adică să nu aibă plasamante pe termene mai lungi de 60 de zile, în medie.
Sunt o mulţime de firme mici, care, ca şi noi, nu-şi pot permite luxul de a angaja trezorieri, oameni pricepuţi să aibă grijă de trezoreria firmei. Acestea apelează tot la fondurile monetare.
Din suta de mii de investitori din fondurile monetare, peste 4.600 sunt firme sau alte persoane juridice. Deţinerile de titluri ale acestora corespund în medie cam cu 47% din averea fondurilor.
Este bine să ne uităm în portofoliile fondurilor, din structura lor înţelegem cam în ce stil este administrat fondul, sau cam care este tendinţa pe piaţă.
Până nu demult s-ar fi putut spune că administratorii fondului Tezaur, de exemplu, preferă încă o gestiune ceva mai riscantă după criteriile clasificărilor oficiale.
Criteriile oficiale spun că un fond monetar nu trebuie să facă plasamente prea multe sau prea mari pe termene mai mari de un an.
Să vedem de ce.
Nu există depozite bancare pe termene mai mari de un an.
În schimb există obligaţiuni emise de stat, de municipii, de bănci sau de alte companii care nici nu pot fi emise la scadenţe mai mici de un an.
Obligaţiunile sunt, teoretic, mai riscante decât depozitele bancare.
Aşa se pune problema, deşi e cam greu să pierzi cu obligaţiunile, dacă nu dă faliment statul, municipiul, banca sau compania emitentă. (Nu intrăm aici în detalii despre cum joacă pe ecranele brokerilor cuplul de forţe preţ – randament în caz de criză)
Tezaur este un fost fond de obligaţiuni recalibrat ca fond monetar. Asta ar fi pututu fi cauza în rpima jumătate a anului. Dar nu şi acum.
Nu mai putem spune însă că Tezaur este un fond riscant şi nu este nicidecum mai riscant decât celelalte.
Tezaur mai avea 31 % din active băgaţi în obligaţiuni, dar cam tot atâta are şi Raiffeisen Monetar.
Mai sunt altele care au şi mai mult.
Păi, cel mai mare fond de pe piaţă, BCR Monetar, are 45% din active în obligaţiuni, dar 15% în obligaţiuni de stat.
Ştişi cât costă o obligaţiune de stat?
10.000 de lei noi!!!
Câţi dintre noi are (de dat) atâta bănet pe o obligaşiune de stat?
Aţi înţeles de ce sunt bune fondurile mutuale? Inclusiv dcele de obligaţiuni despre care o să vorbim data viitoare.
Au înţeles sigur cei 100.000 de români (persoane fizice sau patroni de firme) care au reuşit să-şi facă ordine printre prejudecăţi şi care nu au rămas blocaţi în sindromul FNI.
Fondurile mutuale sunt cele mai decente instrumente cu care să strângi un leu mai mut decât ceţi dă cu chiu cu vai o bancă pe un depozit.
Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să le mai purtăm deloc de grijă banilor plasaţi acolo. Vom vedea dece cu altă ocazie.
